Atunci când nu mai știm ce sfat să alegem din noianul de recomandări și principii de educație parentală, iată un reper pe care îl putem păstra în minte: să cerem copiilor noștri numai ceea ce le oferim. Astfel, vom ști dacă așteptările noastre sunt realiste sau nu.
Dorim să ne respecte? Îl respectăm noi mai întâi. Îl lăsăm să fie ceea ce el își dorește, nu ceea ce vrem noi să fie, îi cerem părerea despre lucrurile importante pentru noi, îi cerem iertare atunci când greșim față de el. A pretinde să fii respectat înainte de a impune respect nu folosește la nimic.
Vrem să ne iubească? Îl iubim necondiționat, adică îi iubim ființa perfectă și îi corectăm numai comportamentul, atunci când este cazul. Copilul nu este niciodată rău, nici greșit.
Să fim părinți buni înseamnă să ne pregătim copilul pentru viață.
Acest lucru presupune să fim prezenți în viața lui, să îl ascultăm, să îl susținem și să acordăm atenție nevoilor lui.
Dacă știm deja despre asumarea rolurilor în familie, despre responsabilizarea față de emoțiile personale, despre limite în relații și despre stima de sine, înseamnă că știm cum să ne educăm copilul. Cu siguranță mai sunt lucruri pe care vrem să le cunoaștem sau pe care nu reușim mereu să le aplicam. Este timp pentru toate, dorință trebuie să existe.
Cerem de la copilul nostru bunătate, generozitate, iubire, respect, curaj. Dar noi credem cu adevărat în aceste valori? Îi oferim exemplul propriu? Îi dăm copilului nostru ocazia să le exerseze?
