Băiatul și pădurea – Petre Ghelmez

– Cum cine sunt? Nu mă recunoști? Sunt Băiatul care sânteai tu în copilărie!

– Mai întâi de toate, stimabile, vreau să-ți spun că nu se zice sânteai, ci erai… Asta una la mână!

– Știu că nu se zice sânteai, dar așa îmi place mie să mă alint.

– Așa-ți place ție să te prostești, vrei să zici…

– Îmi zici: ‘Îți place să te prostești’ pentru că sunt copil! Dacă aș fi om mare mi-ai zice: Așa îți place ție să te copilărești! 


– Unde este marginea lumii, Bunico?

– La marginea satului, Băiatului, acolo e marginea lumii. M-au ajuns bătrânețile și toate s-au schimbat deodată. Dealurile au crescut, drumurile s-au lungit.

– Dar eu nu sunt bătrân, Bunico. Mie de ce mi se par drumurile lungi, oho, ce lungi mi se par?

– Pentru că tu nu le cunoști, Băiatule. Orice drum pe care nu-l cunoști ți se pare lung. Uite, când erai tu mic, mic de tot, și-ai ieșit până în pragul casei, ai făcut ochii mari și te-ai înspăimântat, văzând cât de largă e lumea. Chiar obosiseși puțin. Făcuseși cel mai lung drum din viața ta. Ajunseseși la marginea lumii! Pe urmă ai ieșit în curte, ai ajuns până la poartă, pe uliță… Marginea lumii se muta, se muta… Acum ești la școală… Ehei, acum marginea lumii e mult mai departe. Acum marginea lumii se mută și cu gândul.

Cavalerul albastru – Ion Cochinescu

Captivi în Defileul Panterei - Vahtang Ananian

Acest articol va fi completat cu noi recomandări în fiecare zi de vineri.

sursa foto

Categorii: Parenting

error: Content is protected !!