Pornind de la realitatea potrivit căreia, ne place sau nu, copilul nostru face ceea ce vede la noi, părinții – pentru că ei învață mai ales prin imitație -, am analizat momentele zilnice în care suntem, în mod vădit, modele de atitudine, comportament și exprimare și am enumerat câteva „obiceiuri” verbale pe care le folosim pentru a avea o comunicare eficientă.

 

SITUAȚII SPECIFICE TIPARE VERBALE ASERTIVE
Rostul temelor Să reții tot ce s-a predat la școală.
Rostul învățării poeziilor Să exersezi memoria, ca să poți să ții minte tot ce vrei tu.
Rostul atenției și reținerii informațiilor din timpul orelor Așa ai mai mult timp pentru joacă / ce dorești să faci.
Rostul păstrării ordinii Așa îți găsești repede lucrurile.
Răspunsul la chemare Când te strig, mă aștept să vii.
Așezarea obiectelor la locul lor Locul cănii este pe masă/farfuriilor este în dulap.
Permisiuni și interdiciții Ai voie să te joci pe calculator dacă ți-ai terminat temele.
După ce termini de mâncat, poți lua o napolitană.
Jocul X este pentru adolescenți. Îl vei putea juca atunci.
Fii mai atent! (în loc de „Ești neatent”)

 

Copilul face exact ce vede că facem noi, nu ce îi spunem să facă. Ce imită/copiază:

  • Exprimarea verbală
  • Congruența între gând, emoție și vorbe (ce gândesc/ce simt/cum vorbesc)
  • Comportamentul / atitudinea față de evenimente diverse
 

ACTIVITĂȚI / MOMENTE SPECIFICE

TIPARE VERBALE ASERTIVE
„Este timpul să…” Este seară. Acum este timpul să faci baie / te pregătești de culcare. 
Este ora … . Este timpul să te trezești. 
Este prânzul / cina. Este timpul să mânânci.
Mai sunt … ore până la culcare, este timpul să îți faci temele.
A reușit ceva anume Mă bucur pentru tine! Cred că ești mândru de reușita ta!
Nu vrea să mănânce / doarmă Corpul tău are nevoie de hrană pentru a avea energie.
Corpul tău are nevoie să faceți echipă/să fiți o echipă. Când tu vrei ceva, el mereu te susține. Acum este rândul tău să îl ajuți.
Vrem să îl lăudăm Îmi place cum gândești! Mi se pare foarte corect ce ai spus. Cum te-ai gândit la asta? Mi-a plăcut mult cum te-ai purtat…
Vrem să îl dojenim Chiar nu îmi place ce-ai spus/cum ai gândit/cum te-ai purtat! 
Nu mă așteptam să spui/faci asta. Mă mir că ai gândit așa.

 

În relaționarea cu copilul, pornind de la trezire și trecând prin rutina zilnică (școală, teme, activități extrașcolare, timp liber), ne străduim zi de zi să:

FOLOSESC cât mai des expresiile: Te iubesc!, Îmi place cum gândești/ce spui/ce faci! 
Tot ce faci, faci pentru tine. Tu câștigi din tot efortul pe care îl faci.
EVIT pe cât posibil cuvintele: TREBUIE; NU; AI GREȘIT; NICIODATĂ; MEREU; RUȘINE
IGNOR – comportamentul neadecvat, doar îl privesc în tăcere, cu seriozitate
– ceea ce nu îi reușește din prima și ceea ce a greșit
ÎNCURAJEZ comportamentul dorit, ceea ce a reușit – mai ales când observ anumite atitudini și/sau exprimări pentru prima oară (Se vede că ai crescut, ai devenit mult mai generos. Azi ai dăruit pentru prima dată una din jucăriile tale)(Sunt mândră de tine când îl ajuți pe colegul tău).
ACORD ATENȚIE să nu îi transmit mesaje contradictorii (nu țip la el să nu țipe; nu beau suc, iar lui îi spun că nu este sănătos; nu îl pedepsesc când spune adevărul, chiar dacă adevărul este neplăcut pentru mine)

 

Ca metodă de motivare, subliniez mereu beneficiul atunci când nu dorește să facă ceva anume sau într-un anumit moment/context.

Efectuarea temelor Știu că îți dorești mai mult să… (te joci), însă o să te simți tare încrezător mâine la școală când vei ști bine ce ți s-a predat.
Dacă ești neatent, vei pierde timp ca să corectezi ce ai greșit.
Rezolvă mai întâi ce știi, apoi te ajut la ce nu știi.
(Analizez dacă are nevoie de ajutor sau doar de prezența mea și acționez diferit, în funcție de nevoia lui; uneori doar citesc sau fac puțină ordine în camera lui).
Luarea unor medicamente Știu că nu îți place să iei pastile / este amar, însă corpul tău are nevoie să îl ajuți / să îi dai ce are nevoie ca să își revină.
Odihna Știu că ai vrea să mai stai / să te mai joci…, însă corpul tău crește numai dacă îi oferi odihnă suficientă. 
(La întrebarea: Dar voi de ce mai stați? îi răspund: Adulții au nevoie de mai puțină odihnă decât copiii, pentru că ei nu mai cresc. O să fii și tu adult și vei dormi mai puțin).

 

Rolul nostru este să pregătim copilul pentru viață, să îl ajutăm să se responsabilizeze.

error: Content is protected !!