„Dacă aş fi în cer, aş fi din cale-afară de nenorocită. O dată am visat că eram acolo.
(…) Cerul nu mi s-a părut un sălaş potrivit pentru mine şi mi se rupea inima de plâns. Doream să mă întorc din nou în pământ, iar îngerii s-au mâniat pe mine şi m-au azvârlit în mijlocul bălăriilor din vârful lui Wuthering Heights, unde m-am trezit plângând în hohote de fericire.”
La răscruce de vânturi (Wuthering Heights), Emily Brontë

=================================================================

 

Sunt fascinată de viața pe acest pământ și de miliardele de posibilități de existență și trăire pe care ea ni le oferă. O dată ce am conștientizat și am simțit bucuria acestui dar, nu a mai contat și nu mai contează dacă voi mai conștientiza vreodată altceva. A fost tot ce aveam nevoie ca să încep să trăiesc eu și să nu mă mai las trăită de viață, la întâmplare. Nu înseamnă că plutesc într-o euforie continuă, însă îmi este foarte clar ce am de făcut ca să mă simt împlinită: pasiunea și munca mea vin în întâmpinarea nevoilor de sens și de autoîmplinire ale oamenilor.

 

Prezentul dorit – program de (auto)educație

– proiect pilot 2020 –

 

„A trăi în prezent” – un concept faimos, tare la modă și, deseori, foarte prost înțeles.

* Nu vorbesc despre „nimic nu contează”, „să trăim clipa” preocupați numai de plăceri.

* Nu vorbesc despre a schimba oamenii sau lumea în general. Universul are miliarde de ani. Tu câți ani ai? 25, 35, 55? Ce te face să crezi că tu poți schimba felul în care funcționează Universul? Ce te face să crezi că poți schimba natura umană?

* Nu vorbesc despre a schimba sistemul. Scopul nu este să ieși din sistem, nu poți face asta. Scopul este să înțelegi cum funcționează sistemul și să folosești asta în interesul tău, pentru a-ți face viața cât mai bună în cadrul sistemului.

 

Mă schimb cu fiecare zi ce trece, însă, în acest moment al vieții mele – după ani de lucru cu sine, acumulări și împărtășiri în calitate de psiholog, părinte, jurnalist și antreprenor (editor, autor, trainer), consider că tematica pe care acest program o propune este relevantă – necesară și suficientă – pentru ca un om care și-a asumat schimbarea să se poată raporta corect la realitate.

Consider, de asemenea, la cei 40 de ani ai mei, că oamenii pot deveni monștri, în special când aderă la ideologii extremiste. În același timp, găsesc inutil gestul de a arăta cu degetul spre alții și de a învinovăți tot ce mișcă. 

Soluția mea este personală: îi îndemn pe tineri și pe adulți deopotrivă să-și asume responsabilitatea pentru faptele lor și să trăiască o viață nobilă și curajoasă. Lucrurile care contează în viață nu sunt cele pe care le vedem la TV sau pe rețelele de socializare.

Observ precauția și tendința exagerată – după mine – de a trece mereu autorul atunci când scriem câteva rânduri. Respect ori de câte ori este posibil acest lucru, deși sunt de părere că ne împiedicăm de formă și nu mai ajungem la conținut. Nimic din ceea ce este cu adevărat valoros nu este proprietatea nimănui. Și nu reinventăm noi acum roata, ci doar o perfecționăm, o readaptăm, o trecem prin filtrul gândirii acestor vremuri.

 

Ghidul de lucru cu sine

Cum ne pregătim pentru a avea o viață așa cum ne dorim?

În primul rând, simplificând-o. Totul poate fi redus la ceea ce este important pentru noi.
În al doilea rând, cunoscând mecanismele vieții: în baza căror legi funcționăm noi, oamenii, dar și universul în care trăim?
Prezentul dorit nu vinde adevăruri perene ca fiind propria descoperire, ci vă oferă sinteza unor Instrumente de (auto)cunoaștere și Resurse pentru a deprinde cum să trăiți așa cum vă doriți.

=================================================================

=================================================================

 

Credința omului, întotdeauna, în orice context și situație, este pe măsura științei lui. Credința și știința sunt interdependente și interconectate. Unii oameni trebuie să își ceară iertare de la alți oameni și de la Dumnezeu, pentru că au săvârșit păcate (erori, greseli) nu din puțină credință, ci din puțină știință. Alții trebuie să își ceară iertare pentru că au comis greșeli nu din puțină știință, ci din puțina credință.

Problema însă constă în faptul că cei mai mulți oameni nu au nici credință, nici știință.
Credința orbească este, de fapt, încredere și nu valorează doi bani nici în fața oamenilor, nici în fața lui Dumnezeu. 
Dumnezeu este atotștiutor, nu atotcrezător. 
Știința fără credință (fără iubire) este instrumentul Celui Rău și Viclean.”
Anatol Basarab,
mentorul meu
error: Content is protected !!