Unii dintre voi sunteți firi mai calme, mai relaxate și mai detașate. Nu vă emoționează totul ușor, nu vi se zbârlește pielea pe voi și nici nu vi se ridică părul pe ceafă din orice. Gândiți lucrurile mai la rece, nu vă entuziasmați la primul gând, dar nici nu vă scade moralul de la o zgaibă. Și, dacă nu vă stresați din prea multe, vă vine și mai ușor să vă simțiți liniștiți.
Alții sunteți firi mai vulcanice, vă aprindeți repede și scuipați foc și pe urechi când vă enervați. Și muuulte lucruri și muuulți indivizi vă scot din minți… Așa-i?
Alții sunteți firi mai nemulțumite, veșnic bombănitoare vivazi cam de orice…
Alții sunteți firi mai temătoare, mai timide și vă este teamă că, dacă ați spune ce gândiți, gașca ar râde de voi sau părinții v-ar certa sau i-ați dezamăgi.
Sunt mii și mii de situații care vă pot face să fiți încordați, chirciți și strânși în voi, ca un ghem de ață.
Pentru cei care vă enervați sau simțiți mereu presiunea asupra voastră, relaxarea este o provocare. Ca și pentru cei care ați avea așa de multe de spus, dar simțiți că nu vă ascultă, nu vă vede, nu vă înțelege și nu vă acceptă nimeni cu adevărat, așa cum sunteți și așa cum trăiți voi în interiorul vostru.
Cum să ajungi la starea aceea de bine și de curaj în care simți că poți în sfârșit să descarci povara sufletului tău? Și în fața cui?
Păi, firește că cel mai ușor atingi starea aceea cu un pahar de ceva… Preferabil tărie.
Și acum vine apelul meu către cei mai zen dintre voi.
Uneori, partea bună a firii voastre mai detașate este că nu simțiți prea des sau prea puternic necesitatea și nevoia să vă calmați. Dacă ești relaxat deja, nu ai ce calma. Logic.
Și atunci, boss, uită-te la cei care nu stau așa bine la capitolul life zen și caută să-i ajuți să găsească o alternativă sănătoasă prin care să obțină și ei relaxarea.
Știu că e mai comod să nu te bagi și gândești că fiecare face ce vrea, că ei au ales și că nimeni nu i-a obligat…
În plus, dacă te bagi, vor sări pe tine să îi lași în pace, vor râde de tine că tu ești pui fricos și de aia nu bei, că n-ai curaj… și câte și mai câte o să-ți audă urechile…
Dar… Dar!
Gândește-te la persoana la care ții tu cel mai mult în acest moment și imaginează-ți că ar fi ea în locul colegului sau prietenului care bea. Sau imaginează-ți ce ai tu nevoie doar ca să storci din tine un strop de curaj și de bunătate, care să te mobilizeze și să încerci totuși. Poate poți fi chiar tu cel în fața căruia colegul sau prietenul tău se simte suficient de în siguranță încât să-și descarce sacul cu dureri și frici.
Și nu contează dacă nu-ți iese. Vei mai avea ocazii să exersezi. Contează intenția ta.
Fă bine, dacă poți.
