Lecția de prosperitate pentru adolescenți

Mi-aș dori un telefon de ultimă de generație, așa cum am văzut aseară în reclama TV. Sau cum are colegul de banca. Și alți 4 colegi de clasă.

Aceste gânduri fac inima să tânjească după un gadget similar.

Eu am un telefon de anul trecut, care a fost de mult depășit ca nivel de tehnologie. Nu mai sunt în centrul atenției. Uneori poate că nu sunt suficient de „cool” pentru anumite grupuri. Stau și mă întreb: „Oare doresc cu adevărat să mă alătur unor oameni pentru care obiectele sunt mai importante decât oamenii? Decât gândurile și sentimentele mele? Oare e mai important obiectul telefon decât glumele mele, decât susținerea pe care le-am arătat-o în situații dificile? Oare chiar nu mai contează zilele în care am învățat împreună pentru examen?”   

Deși la prima impresie excluderea din colectivitate mă doare, nu mă pierd cu firea și caut soluții. Aș putea să încerc să fac rost de bani pentru telefonul dorit. Dar, cu toate eforturile mele, peste câteva luni voi fi în aceeași situație, pentru că, între timp, vor apărea modele noi, iar colegii mei care provin din familii mai înstărite nu vor întâmpina dificultăți să le achiziționeze.

Dar stai! Am mai multe opțiuni:

– dacă sunt, într-adevăr, apreciat de acești oameni, mă vor menține în grup chiar dacă nu am gadget asemănător, mă vor lăsa să mă familiarizez cu modelul, împrumutându-mi-l când ne vedem

– pot să caut alt grup de amici, cu care să împărtășesc valori comune; acest lucru pare dificil la început, îmi este greu să mă rup de trecut (în termeni de specialitate se definește ca fiind „rezistența la schimbare”)

De obicei, cei care nu au lucruri moderne, ultimul răcnet, stau mai în spate pentru că nu sunt populari și, de multe ori, suferă în tăcere. La fel ca mine, nu sunt apreciați la adevărata valoare.

– pot să mă întreb ce e important pentru mine și de ce; în funcție de răspuns să decid ce voi face în continuare

Fiecare are un set de valori, de aceea răspunsurile sunt diferite de la o persoană la alta.

Exersez un raționament logic:

Iau în considerare să fac rost de bani, să mă angajez, dacă vârsta mi-o permite. Să lucrez la McDonald’s în vacanță, de exemplu. Cu banii câștigați pot să îmi cumpăr telefonul visat sau o chitară, eventual și niște lecții, să merg în excursie, să îmi cumpăr cărți, sau să îi fac praf pe colegi la club/discotecă… etc.

Decizia depinde de prioritățile din acel moment. Este vorba de prioritizarea necesităților. E un calcul simplu: achiziționarea unui produs, înseamnă renunțarea sau amânarea dobândirii celorlalte. Uneori pot să aleg să investesc toți banii într-un singur produs/serviciu pe care îl consider mai important, alte ori pot să aleg să îmi satisfac mai multe nevoi de valoare mai mică, cu un grad de satisfacție mai redus, dar cu efecte pe o perioadă mai îndelungată.

Nu există decizii bune/greșite atâta timp cât ești împăcat cu ele. Pentru a elimina frustrările, nu mai reveni asupra deciziei, după efectuarea „achiziției”. Trebuie doar să te asiguri ca ai luat cea mai bună decizie pe baza informațiilor pe care le aveai în acel moment și să acționezi. Dacă, după aceea, constați că nu ești pe deplin mulțumit, nu trebuie să te lași copleșit de gânduri toxice de genul „Mai bine alegeam varianta 2”.

Nu știi cum te-ai fi simțit în realitate, totul e doar o proiecție mentală.

E mult mai util ca în această situație să faci o reevaluare a necesităților, să reiei raționamentul, să cauți noi mijloace de realizare a acestora. Cu exercițiu, vei învăța sa îți prioritizezi preferințele, nevoile, să îți planifici economiile.

Trebuie să avem grijă să fie dorințele și nevoile noastre, nu manipulare externă. Să nu fie vorba de orgoliu, de dorința de a-i egala pe alții, de a urma îndemnul unei reclame.

De exemplu, eu am ales sa îmi mobilez casa în stilul clasic, cu mobilă masivă. Prietena mea a ales stilul modern, mai sumar, pentru că nu îi place aglomerația, devine claustrofobă când nu are suficient spațiu. Vărul meu a ales același stil modern și sumar, dar cu altă motivație: a preferat sa cheltuiască banii în vacanțe, pentru că simte nevoia de relaxare de mai multe ori pe an, el consideră că investiția în obiecte casnice e o cheltuială inutilă.

La fel derulez raționamentul și în alte situații: aleg dacă să îmi fac abonament la sală sau să merg la concert, dacă să îmi cumpăr mașină și să renunț la vacanțe un timp….

Pentru orice decizie trebuie să ai în vedere banii disponibili și costul îndatorării. Mulți se bucură de achiziții în rate pentru că pot beneficia imediat de un produs plătind sume mai mici o perioadă lungă de timp. Când iei astfel de decizii trebuie să îți fie clar în minte că, până la momentul rambursării datoriei, va trebui să te abții de la alte achiziții sau să faci unele de valoare mai mică, astfel încât să nu te înglodezi în datorii.

Dacă nu reușești să gestionezi dorințele și vei continua să achiziționezi „pe credit/pe datorie”, cel mai probabil vei fi stresat cu obținerea fondurilor pentru plata acestora, va crește nivelul de stres, vei ajunge să nu te mai bucuri de obiectele/serviciile care ți se păreau atât de frumoase/utile. Viața nu mai e prilej de bucurie, totul devine o corvoadă.

Te bucuri pe moment, ți se pare ca ai găsit soluția, dar în fapt e vorba de o amânare a problemei. Vei ajunge să acumulezi datorii și, în scurt timp, vei ajunge sclavul lor. În plus, revenind la exemplul telefonului, în scurt timp va apărea un model nou. Vei ajunge în situația să fii posesorul unui telefon vechi și cu datorii, vei fi limitat pentru că nu vei mai avea resurse pentru a-ți satisface alte nevoi (ți s-au rupt încălțările, colegii au decis să plece într-o excursie și ai vrea și tu să participi, etc.).

    

Cu exercițiu vei învăța să te detașezi de reclame, să delimitezi corect adevăratele nevoi de „mofturi”.

Cei care nu reușesc de mici să își întărească autocontrolul pentru a rezista ispitelor ajung, de cele mai multe ori, să își dedice viața în slujba comercianților, muncind fără încetare pentru a plăti bunuri care nu le sunt necesare.

Să „deschidem ochii” să privim în jurul nostru. Și „ochii minții”!

Reguli de aur pentru o viață fericită:

  • Fiecare este unic, e necesar să evaluăm și să ne delimităm nevoile de ceea ce e la modă/ce au alții/ce auzim sau vedem în reclame. Să avem în vedere propriul set de valori. Atenție la adevărata motivație!
  • Să prioritizăm nevoile și să analizăm posibilitățile de îndeplinire a acestora. Să analizăm rațional, cu mintea, nu cu inima.
  • Să facem un plan de acțiune și să îl respectăm. Să îl actualizăm ori de câte ori intervin modificări.
  • Să nu pierdem timpul cu regrete (era mai bine dacă procedam altfel, sau dacă alegeam să îmi îndeplinesc altă dorință…).
  • Să apreciem și să ne bucurăm de ceea ce avem, să nu ne concentrăm atenția pe ceea ce ne lipsește.

Grădina de zarzavat

Ioana, copil fiind, mergea în fiecare de vară la bunici. Îi plăcea să își petreacă zilele aproape de ei, luând parte la diferitele activități din gospodărie.

Cel mai mult îi plăcea să se ocupe grădina de zarzavat. Primise spre folosință o mică parcelă, în care planta câteva fire din răsadurile bunicii. Apoi le îngrijea cu deosebită atenție. Avea grijă să le ude, dar numai atât cât trebuie. Uneori plăntuțele reușeau să ajungă la maturitate și atunci se bucura să culeagă roadele muncii ei. Dar acest lucru nu era întotdeauna posibil. Grădina ei se afla la umbra unor copaci, iar plantele iubitoare de soare nu reușeau să rodească înainte de terminarea vacanței.

Într-un an, firele de varză s-au prins. Se dezvoltau frumos, iar Ioana nu mai putea de bucurie când vedea cum cresc cele cinci frunzulițe și din ele începe să se contureze o varză, ca aceea pe care o cumpăra cu mama din piață.

Dar, într-o bună dimineață, Ioana s-a întristat peste măsură – în grădina ei scăpaseră puii de la cloșcă și ciuguliseră tot, iar din frumoasele frunze de varză nu mai ramăseseră decât nervurile. Era imposibil ca planta să se mai regenereze și să rodească. În anul acela cultura fusese compromisă.

Mi-am adus aminte de povestea Ioanei pentru că, de multe ori, în viața de adult, trăim dezamăgiri la fel puternice ca a ei. Începem o activitate, muncim mult să o punem pe picioare și, înainte să culegem roadele, scapă în lan turma de oi și calcă totul în picioare.

Am o veste bună pentru cei care au ajuns în situații similare. Dacă săpăm și îngrijim terenul, pe acea parcelă putem sădi mai târziu alte plante și putem cultiva alte legături. Nu contează dimensiunea terenului; ca să obținem rezultatele dorite, important este să fie o cultură potrivită acelui pământ (ex. dacă avem o curticică nu vom cultiva cereale, ci putem alege legume sau plante aromatice).

Dacă, din întâmplare, terenul se dovedește a nu fi fertil pentru semințele noastre, nu trebuie să intrăm în panică, trebuie doar să căutăm un alt lot, o parcelă mai rodnică, un mediu propice pentru ele sau poate chiar alte semințe.

Există pe lumea asta un teren bun pentru fiecare sămânță.

error: Content is protected !!