Liberul arbitru este cadoul minunat primit de la Creatorul nostru. Numai că liberul arbitru nu este tocmai „liber”. Facem, într-adevăr, alegeri în fiecare clipă, însă majoritatea se bazează pe un program ce există la nivelul inconștient al minții noastre. Ne-am creat acest program (care rulează în permanență) în mod inconștient, pe când eram foarte mici, sub influența părinților noștri.
Ne căutăm inconștient partenerul („jumătatea”), pe baza acestui program (tot ceea ce am trăit în copilăria timpurie în relația cu părinții). În relația noastră de cuplu repetăm ceea ce am învățat de mici (adică felul în care părinții s-au comportat unul cu celălalt și ce au simțit ei) sau facem exact contrariul, ceea ce nu schimbă neapărat calitatea relației… decât dacă alegerea este făcută în mod asumat, conștient.
Din perspectiva analizei tranzacționale, cheia pentru a avea relații autentice – implicit o relație de cuplu reușită – este poziția existențială pe care o adoptăm, adică modul în care ne percepem pe noi înșine și pe ceilalți.
Deciziile noastre, valoarea pe care ne-o atribuim, capacitatea de a ne exprima autentic, încrederea în sine sunt toate în strânsă legătură cu această poziție existențială. Credințele noastre, experiențele pe care le-am avut de-a lungul vieții, tot ceea ce ne-au spus persoanele importante pentru noi și ceea ce am moștenit – toate se reflectă în tiparul de gândire pe care ni l-am format.
Poziția existențială Eu sunt OK, tu ești OK este singura în care ne respectăm pe noi înşine, dar şi pe ceilalți.
Avem responsabilitatea și libertatea de a descoperi singuri cine suntem și cum ne manifestăm în cuplu.
Întrebarea nu este „dacă” putem, ci „cum” facem acest lucru.
