Dacă Domnul m-ar lua acum la El, voi fi apucat să le spun celor pe care îi iubesc cât de mult mă împlinesc? Le voi fi spus cât de fericită sunt că pot simți, că pot plânge, pot visa, mă pot ruga, că pot mângâia și pot mirosi pământul reavăn?
Dacă mâine nu ar mai veni pentru mine, oare am făcut tot ce mi-a stat în putință ca să le arăt celor dragi că, dincolo de orgoliul meu nemăsurat, îi iubesc din tot sufletul?
Dacă timpul petrecut pe pământ s-ar sfârși în această seară, care sunt acei Oameni cărora de mult timp ar fi trebuit să le împărtășesc gândurile mele de recunoștință?
Dacă Iubirea care îmi umple sufletul nu capătă glas și nu o pot împărtăși, atunci care îi este rostul ? Cine o va simți?
Ce I-aș spune Lui când m-ar privi în ochi?
